Raportul Gartner 2010 - Magic Quadrant for Business Intelligence Platforms

La sfârșitul lui Ianuarie 2010, Gartner a publicat raportul pe 2010 a pieței soluțiilor Business Intelligence - Magic Quadrant for Business Intelligence Platforms.

Documentul prezintă o vedere de ansamblu în opinia Gartner asupra principalilor furnizori de software care ar trebui luați în considerare de către organizațiile care doresc să implementeze platforme Business Intelligence (BI).

Primul paragraf al raportului, în traducerea și adaptare autorului (raportul integral, în limba engleză poate fi descărcat de pe site-ul dedicat QlikView) :

”În 2009, furnizorii gigant au deținut aproape două treimi din cota de piață a platformelor Business Intelligence. Dar utilizatorii oameni de afaceri s-au orientat în număr din ce în ce mai mare spre platformele BI , în special a furnizorilor mici și inovatori, pentru a căpăta ușurința în utilizare și rentabilitatea într-un termen scurt pe care furnizorii mai mari nu reușesc să o ofere.”

Cu privire la QlikTech, furnizorul QlikView, raportul menționează:

Puncte tari

* Datorită creșterii și succesului QlikTech în 2009 prin concurența cu liderii de piață, compania s-a mutat din cvadrantul Vizionarilor în cel al Rivalilor. Arhitectura și strategia de marketing a QlikView a continuat să înregistreze un grad de satisfacție excepțional al clienților, deși cu un grad mai mic de exuberanță decât cel înregistrat în raportul de anul trecut. Mai mult, QlikTech a punctat printre cele mai mari scoruri pentru funcționalitate, performanță, experiența clienților și succesul furnizorilor.
* QlikView este o platformă BI completă cu funcționalitate ETL, special dezvoltată pentru a permite utilizatorilor să combine rapid date din surse multiple, un depozit de date in-memory, și un set de instrumente BI bine integrate pentru a construi aplicații grafice foarte interactive. Se potrivește în special nevoilor departamentale și grupurilor de lucru datorită ușurinței de utilizare și independenței de IT. Clienții chestionați în legătură cu principalele motive legate de alegerea unui furnizor poziționează QlikView deasupra produselor majorității furnizorilor pentru ușurința în folosire de către utilizatorul final, ușurința în folosire de către dezvoltatori și costurile mici de implementare.
* Aplicarea platformei QlikView pentru aplicații analitice pentru grupuri de lucru contrazice puternicele performanțe cu set foarte mare de date, deoarece modelul analitic in-memory, arhitectura pe 64 biți și adaptările pentru chipset-urile Intel au făcut din QlikView una dintre cele mai ”performante” platforme de pe piață. Clienții chestionați au notat QlikTech printre cei mai buni furnizori, în chestionarul pentru performanță, cu toate că pe volum de date mai mic și pe un număr mai mic de utilizatori decât cei mai mulți furnizori.
* Organizațiile sunt sub o presiune crescândă pentru a demonstra rezultate rapid, mai ales în actualul mediu economic. Strategia QlikTech de a penetra piața prin implementări cu costuri reduse și abilitatea de a demonstra rapid funcționalitatea conceptului continuă să reprezinte motive irezistibile pentru care organizațiile aleg QlikTech față de alți furnizori. Gartner a observat frecvent companii care au implementat QlikView pentru a-l folosi pentru o prototipizare rapidă și pentru identificarea cerințelor, chiar în paralel - și în timp ce durează mult mai mult timp implementarea – cu platforma standard BI a companiei.
* Îmbunătățindu-și oferta de costuri reduse, din 2009, utilizatorii au putut descărca o versiune gratuită a QlikView 9 pentru uz personal, cu training cuprinzător disponibil pe Web gratuit. De asemenea, QlikView poate fi implementat in cloud prin Amazon EC2 pentru a crește rentabilitatea într-un timp foarte scurt, pentru a scala din mers capacitatea, și pentru a oferi utilizatorilor beneficiile unor costuri inițiale reduse.

Avertizări

* Pentru ca QlikTech să se mute ferm în cvadrantul Liderilor, trebuie să arate mai multe exemple de implementări BI la scară mare, care să ofere o diversitate de capabilități analitice pentru mii de utilizatori, și trebuie să evolueze pentru a suporta discretizarea datelor de la nivel departamental cu implementările la nivel de companie. În timp ce implementările QlikView sunt în creștere și se întind în departamente multiple și, în multe cazuri, la nivel de companie, datele chestionarelor relevă că din punct de vedere al mărimii datelor și a numărului de utilizatori finali este mult sub medie. Mai mult, în ciuda succesului QlikView, deseori nu este un standard la nivel de companii și frecvent complementează implementări existente de platforme BI.
* QlikView 9 oferă o mai bună monitorizare a utilizării, alocare a resurselor și load balancing toate cu scopul de a oferi un mai bun suport companiilor, dar clienții QlikTech chestionați notează aproape deloc prin comparație cu alți furnizori pentru capacitatea de a susține un număr mare de utilizatori. Mai mult, cum QlikView se orientează spre implementările BI la nivel de companii mari, lipsa unui strat semantic dedicat structurilor organizaționale, mai eficient pentru gestionarea implementărilor la nivelul personal, al grupurilor de lucru sau departamentale, necesită un efort suplimentar sau management extern a metadatelor pentru a securiza anumite definiții, calcule, și dimensiuni pentru analize funcționale încrucișate ale aplicațiilor QlikView. Securitatea, deși unificată și potrivită pentru departamente, necesită definiții în scriptul de încărcare. Lipsa unei metode de scriere apare des în chestionarele utilizatorilor din companii mari.
* Succesul poate fi deseori o sabie cu două tăișuri. În ultimul raport, QlikTech nu a putut fi prins pe picior greșit pe nici un indicator în chestionarele noastre. În acest an, pe lângă provocările cu numărul crescut de utilizatori, QlikTech a primit un scor sub medie pentru suport, ceea ce sugerează că, compania poate suferi din cauza succesului și creșterii rapide.
* ”O furtună perfectă” de factori au fost cheia succesului QlikView. Combinația inovatoare și brizantă de tehnologie in-memory, instrument de integrare date și capacitate de modelare, și instrumente intuitive pentru utilizatorii finali a lovit piața într-un moment în care tehnologia pe 64-biți a permis scalabilitatea acestui model. În același timp, utilizatorii au fost dezamăgiți de nevoia de trece prin departamentul IT pentru analiză și mediul economic a favorizat implementările mai mici și costuri reduse. Dar ce urmează? QlikTech trebuie să arate o viziune clară pentru a-și susține succesul și pe termen mediu. Are o viziune pentru îmbunătățiri incrementale ale produsului actual, dar trebuie să facă față competiției crescânde și-i lipsește modelarea statistică și de previziune a unor competitori […]. De asemenea este amenințat de furnizori mai mari […] a căror intenție este de a îngusta oportunitățile QlikView de diferențiere.”

Raportul complet poate fi descărcat de pe site-ul dedicat QlikView

http://bi.i-novativ.ro

ERP, SCM și BI

Am afirmat în articolul trecut că unul dintre cei mai importanți pași pe care poate să-l facă o companie pentru a-și asigura succesul pe termen lung, atât în perioade de boom economic cât și în perioade de criză, este inovația.

În perioadele de boom economic lucrurile sunt relativ simple. Cash flow-ul este asigurat, clienții bat la ușă și vor livrări acum două zile deși ei fac comanda astăzi, plățile se fac relativ la timp, astfel încât se merită o investiție destul de importantă într-un instrument IT care să ne ajute să creștem. De cele mai multe ori acest instrument poarta numele de ERP (Enterprise Resource Planning). Este vândut ca și produsul de business suprem, gestionează orice, aprovizionare, stocuri, depozitare, producție, distribuție, vânzări, contabilitate, resurse umane, poate chiar include și controlul fluxurilor de documente și instrumente colaborative. Când managerul unei companii în expansiune, cu cifră de afaceri în creștere, aude așa ceva, începe să se gândească la viitorul firmei, la câte puncte de lucru o să deschidă și cât de folositor ar fi produsul prezentat (de cele mai multe ori in PowerPoint). Se interesează de produs, dacă e unul renumit îl aleg instant, bineînțeles după o negociere la sânge în ceea ce privește prețul.

Este adevărat, este instrumentul ideal pentru a avea date complete și la zi despre afacerea sa. Este adevărat că datele se introduc o singură dată și apoi sunt doar preluate în fluxul de documente. Este adevărat că poate vizualiza rapoarte pe anul, luna, ziua în curs. Poate de aceea și merită investiția a sute de mii până la milioane de euro, pentru a controla mai bine afacerea și pentru a lua deciziile mai bune (informate).

Și totuși… Ceea ce mulți manageri nu înțeleg este faptul că un produs IT pentru afaceri este 20% licențe și 80% consultanță. De multe ori renunță la analize și consultanță, sau investesc foarte puțin în acest lucru, preferând DVD-urile cu softul în cauză. De cele mai multe ori, acesta este prea specializat sau prea general pentru a se potrivi ca o mănușă afacerii sale. În cazul fericit al unui produs de calitate, managerul are posibilitatea de a adapta procedurile interne la specificul unei industrii (încă nu am văzut așa ceva decât în multinaționale), specific pe care este construit ERP-ul. Dar, de cele mai multe ori, managerii cer personalizarea produsului. Nu cred că în România a estimat corect vreun manager costurile cu dezvoltările necesare după darea în productiv.

Dacă softul este foarte scump, ești prins ca într-o plasă. Poți realiza încă din faza de implementare cât de complexă și costisitoare va fi utilizarea softului respectiv, dar deja s-a făcut o investiție (în DVD-uri, căutare furnizori, negociere) şi nu se mai dă inapoi, nu se reanalizează situaţia. Puțini au auzit de managementul schimbării în organizație, de audit al proiectelor de implementare, de consultanță și analiză înainte de semnarea unui contract de implementare. Ghiciți care este gradul de satisfacție al clienților care au implementat ERP? Și când spunem clienți, mă refer atât la managerul care (rar) intră și rulează un raport (prea complicat), dar în special la utilizatorul programului, cel care nu a fost întrebat dacă i se eficientizează munca și nici nu a fost pregătit suficient pentru schimbare, cel care introduce datele.

Ceea ce este paradoxal este faptul că, deși ”automatizeză” mare parte din sarcini, un ERP aduce cu el și cheltuieli legate de personal. Un ERP poate gestiona toate operaţiunile şi procesele dintr-o organizaţie, dar datele trebuie introduse în el. De obicei sunt mai multe date de introdus, mai mulți pași. Prin urmare mai mult timp. Mai este nevoie de oameni pregătiți, care știu să lucreze cu un PC. Să nu mai spunem de costurile legate de IT. Cel mai simplu ar fi externalizarea serviciilor, dar managerii din România au un simț al proprietății înțeles greșit. Cred că serverele ținute într-o baracă din curtea companiei sunt mai sigure decât un Data Center… Și totuși avem un ERP…

Ce se întâmplă atunci când vrem să folosim datele din acesta mai mult decât un raport zilnic de stocuri? Ce se întâmplă când se negociază cu un furnizor, şi, deși este implementat un ERP, s-a hotărât să nu se stochezeze datele legate de contracte și oferte primite. Probabil managerul de produs are niște fișiere Excel cu niște date, dar cum să le folosească ca să ia o decizie? Cum să lege vânzările și aprovizionarea din sistemul ERP cu urmărirea contractelor din Excel?

Ce se întâmplă atunci când se dorește identificarea produselor cu vânzările cele mai mici și cu profitul cel mai mic, sau chiar cu cea mică rotație a stocurilor? Sau cum se pot urmări furnizorii ale căror produse au cele mai multe defecte și întârzieri la livrare când portofoliul are zeci de mii de produse?

Simplu, se cere un raport departamentului de IT. Aici fie că durează câteva minute, fie câteva zile, depinde de cantitatea datelor cerute și de competența personalului IT. Un lucru des ignorat este faptul că un ERP este un sistem tranzacțional, care înregistrează multe operațiuni foarte repede, și nu unul de analiză, în care se interoghează o cantitate foarte mare de date foarte repede (scrie repede câte 1 foaie pe secundă, în loc să citească o bibliotecă în câteva secunde).

Dar e boom economic, veniturile sunt destul de consistente cât să acopere aceste neplăceri. Sunt limitări de timp necesar pentru raportare, dar nu trebuie luate decizii importante, pentru că afacerea crește de la sine. Se mai alocă fonduri pentru hardware și problema este parțial rezolvată…

Dar ce se întâmplă pe timp de criză? Nu sunt bani pentru implementarea unui ERP. Este nevoie de previziuni și analize ad-hoc pentru a lua decizii importante, de la prețul maxim acceptat de la un furnizor pentru a păstra prețul de vânzare, până la discountul maxim acordat unui client pentru a păstra un grad minim de profitabilitate. Trebuie urmărită cu atenție relația cu furnizorul, pentru că cea mai mică problemă de furnizare a materiilor prime poate duce la faliment. În același timp trebuie acordată atenție stocurilor din cauza costurilor mari de depozitare.

Ei bine, există și soluții inovatoare care pot ajuta. Dacă un ERP este prea scump, sau o soluție SCM nu se găsește pe piață (căutați pe Google în România SCM) există alte soluții care să nu necesite o schimbare radicală a modului de lucru, care să strângă date din orice sursă structurată (de la fișiere text la baze de date din spatele ERP) și care să ofere posibilitatea managerilor să acționeze și să ia decizii în cunoștință de cauză. Sunt soluțiile BI sau Business Intelligence. Soluțiile de top sunt versatile, rapide și nu necesită efortul financiar generat de implementarea unui ERP. Beneficiile sunt însă cheia unui management de succes, indiferent că vorbim de supply chain management, managementul riscurilor, financiar, operațional, optimizarea proceselor, previziuni și tendințe economice pe baza datelor istorice.

Tablourile de bord, urmărirea indicatorilor cheie de performanță, alertarea situațiilor critice, analizele multianuale și multidimensionale sunt doar câteva din caracteristicile unui instrument Business Intelligence. Cele de top oferă viteză de lucru incredibilă, pentru că informația devine irelevantă dacă nu este disponibilă la timp. Totodată, vă puteți bucura de un mod de lucru grafic, interactiv și posibilitatea de analiză ad-hoc, pe orice dimensiune dorește utilizatorul, fără intervenția IT-ului necesară în cazul pre-agregării datelor.

Știți care este instrumentul BI inovator cu cea mai mare creștere în ultimii ani?


Inovația, tehnologia și relația strânsă cu partenerii – factori determinanți pe timp de criză

Finalul anului 2008 a reprezentat un punct de cotitură pentru majoritatea companiilor din România. Multe companii au dat faliment sau sunt în procedură de insolvență, foarte multe vor urma pe parcursul anului viitor.

Dacă nu sunteți într-o astfel de situație și nici nu doriți să intrați în procedura de insolvență în mod voit (pentru că se poate specula o astfel de situație și se pot scoate profituri mari pe termen scurt) asta înseamnă că trebuie să luați o decizie.

Decizia este legată de viitorul companiei, de oamenii care lucrează în companie, de clienții cărora le oferiți serviciile și, nu în ultimul rând, de acționari, cei care au investit în companie.

Din ceea ce am observat până acum, atât pe piața locală cât și pe cea externă, singura posibilitate de a-ți asigura un viitor sigur și prosper pe termen lung este de a fi foarte bun (dacă nu cel mai bun) în ceea ce faci. Indiferent că este vorba de o companie care activează în domeniul electronicelor, serviciilor prin intermediul Internetului, construcțiilor, producției, utilităților, telecomunicațiilor sau orice alt domeniu, cel mai important lucru este să fii bun în ceea ce faci.

Dar ce înseamnă să fii cel mai bun? Multitudinea de afaceri de succes pe timp de criză și varietatea lor vin a demonstra faptul că nu există o rețetă a succesului în afaceri. Viața ne oferă șansa să ne diferențiem, să fim mai buni decât / și cu ceilalți. Mulți dintre managerii români, și nu numai, s-au gândit că în aceste momente de criză, atipice, regulile de bază în dezvoltarea unei afaceri de succes se schimbă, căzând sub povara menținerii profitabilității sau a menținerii companiei pe linia de plutire, și uitând de strategii de dezvoltare pe termen lung și investiții în adevăratele resurse ale unei companii, oamenii și tehnologia.

La o căutare pe Internet veți descoperi că cei care au reușit într-adevăr să treacă cu succes prin criză sunt companii echilibrate, care nu s-au abătut de la strategiile de dezvoltare pe termen lung și care, mai mult, au reușit să profite de pe urma crizei.

Iată câteva dintre caracteristicile companiilor care au reușit să crească pe timp de criză:

Leadership

Probabil unul dintre cele mai importante aspecte ale unei afaceri îl reprezintă liderul, sau motorul întregului utilaj. El este omul care identifică potențialul și cel care scoate cele mai bune rezultate atât din resursele umane cât și din cele financiare.

În România noțiunea de leadership este greșit înțeleasă. Nu orice ocupant al funcției de director (manager) este neapărat un lider (de cele mai multe ori nu). Persoanele care au nativ această calitate sunt puține. Și mai puține sunt cele care ajung în poziția în care îşi pot atinge potențialul maxim. Este nevoie de timp, susținere și multă răbdare pentru a permite unor lideri să se dezvolte.

Odată ajunși la maturitate aceștia vor fi motorul care va angrena întreaga structură a unei companii. Având o viziune strategică, pe termen lung, aceștia vor asigura o creștere continuă a companiei.

Mărimea nu contează

Un alt factor care joacă un rol important în mentalitatea întreprinzătorilor este faptul că nu se poate concura cu companiile mari, deja poziționate pe piață. Mărimea nu este o condiție necesară pentru a putea crește, în special pe timp de criză.

Poate fi mai degrabă un impediment. Satisfacția adusă de statutul actual, aroganța sau lipsa de viziune din partea unor manageri de companii gigant permit unor concurenți agili să câștige cote importante de piață. În ciuda unor resurse vaste pe care le au la dispoziție, mulți lideri de piață, de cele mai multe ori, nu pot să perceapă sau să înțeleagă schimbările fundamentale din mediul extern de afaceri. Deși pierderea poziției de pe piață poate fi o consecință, așa cum ultimele 12 luni au demonstrat în Vest și așa cum se va demonstra și la noi în curând, lucrurile pot sta mult mai rău.

Reorganizarea afacerii

Criza financiară a forțat unele companii cu creștere rapidă să-și reducă dimensiunile. Investitorii din diverse industrii, de cele mai multe ori sub presiunea unor munți de datorii, nu au mai injectat capitalul necesar pentru a trece mai departe și au capitalizat investiția. În imposibilitate de refinanțare, companiile au fost nevoite să renunțe la unele investiții considerate strategice și aspirații pe termen lung.

Totuși ele s-au concentrat pe calitate, costuri reduse și menținerea sau achiziționarea de resurse care să le ofere mai târziu posibilități de extindere a activității.

Focus pe obiective

Folosind termenul ”globalizare” încă din 1983, Theodore Levitt a realizat un studiu asupra penetrării pieții globale. El a diferențiat companiile multinaționale de cele globale, prin intermediul strategiilor adoptate în legătură cu alegerea portofoliului de produse. În opinia acestuia, companiile globale vor avea succes prin utilizarea unor produse mai mult sau mai puțin standardizate, vândute la nivel mondial, cu prețuri relativ scăzute și calitate excepțională, ce oferă maximă încredere utilizatorilor. Acest gen de portofoliu nu poate fi realizat decât prin inovații tehnologice, produsele cu caracter inovativ fiind cu ușurință acceptate de către clienții globali.

Companiile care s-au concentrat pe creștere și capitalizare au avut un succes mult mai mare în timpul crizei economice. Urmând paradigma lui Theodore Levitt a piețelor globale omogenizate[1], susținute de tehnologie, cu accent pe cunoștințe și mărci înregistrate, Google și Apple sunt cele mai de succes companii în timp de criză.

Cu balanțe contabile echilibrate și cu o gamă bogată de produse inovative, aceste companii s-au descurcat foarte bine. Deși acțiunile lor au scăzut la bursă cu aproape 50%, investitorii și-au dat seama că modelul de afaceri este unul care dă rezultate, și, prin urmare, în mai puțin de un an acțiunile au început să crească peste nivelul de dinainte de criză.

Companiile care au avut succes s-au bazat mai mult pe tehnologie, inovație și relațiile strânse cu partenerii pentru a reuși creșterea afacerilor și nu pe încheierea unor contracte oportuniste care să facă senzație la știri. Căutarea continuă a unor soluții mai bune le-au făcut să se diferențieze de concurenți și să câștige cote de piață mai ușor de apărat.

Criza – oportunități profitabile pe termen lung

Și totuși, cei mai mulți nu au reușit să treacă de încercările crizei. Mulți au efectuat restructurări, au tăiat costurile şi au redus investiţiile.

Dar în aceeași măsură mulți au văzut criza ca oportunitate de poziționare a companiei pentru o creștere viitoare. Ajustarea capacității de producție, reconfigurarea structurilor organizatorice și reconfigurarea lanțurilor de aprovizionare le vor ușura tranziția prin criză și vor pregăti companiile pentru a beneficia de avantajele viitoare ale îmbunătățirii condițiilor economice.

Un efect benefic al perioadei de criză a fost apariția unor concepte inovatoare, care să ajute companiile și care să le asigure o creștere exponențială odată cu ieșirea din criză.

Unul dintre acestea este și SaaS (Software as a Service). Acest concept s-a născut din dorința firmelor de a reduce costurile inițiale de implementare a unui software și de a menține costurile reduse și sub control pentru a putea beneficia mai rapid de rezultatele investiției.

Companiile se pot astfel deroga de la problemele legate de implementarea de lungă durată a unui produs software și se pot concentra pe eficientizarea afacerii. Mai mult, produsele software oferite ca abonament vin tocmai în întâmpinarea cerințelor de inovație, menținere a relației strânse cu clienții și se continuă cu soluții de management al lanțului de aprovizionare până la gestiunea resurselor companiei.

Aceste inovații pot reprezenta un câștig rapid pentru orice companie care dorește să beneficieze de pe urma crizei economice și să se concentreze pe strategiile de dezvoltare pe termen lung. În articolele viitoare vom analiza rând pe rând câteva din aceste soluții.


[1]http://www.google.com/books?id=9lmR75vPpEAC&pg=PA445&dq=%22Levitt%22+%22The+globalization+of+markets%22&lr=&hl=ro#v=onepage&q=%22Levitt%22%20%22The%20globalization%20of%20markets%22&f=false

Indicatori de performanță în industria hotelieră

Gestionarea unui hotel necesită îndeplinirea mai multor sarcini cum ar fi: organizarea activităților de zi cu zi (care includ recepţia, restaurantul, rezervările etc.), supravegherea din punct de vedere financiar a cererii și ofertei, promovarea prin intermediul campaniilor de publicitate, recrutarea, angajarea şi monitorizarea nevoilor de securitate ale hotelului.

Este de la sine înţeles că toate aceste activităţi nu pot fi realizate de către o singură persoană. Aşadar, formarea unui grup care să însumeze calităţile necesare pentru efectuarea acestor sarcini este o necesitate. La fel de importantă este şi gestionarea adecvată a modului în care aceste echipe funcționează. Pentru a realiza acest lucru, un manager se poate baza pe parametrii numiți “KPI” (Key Performance Indicators – Indicatori Cheie de Performanță). Atunci când sunt cuantificați și urmăriți în mod adecvat, acești indicatori pot ajuta organizaţia să-şi îndeplinească scopurile şi obiectivele într-un mod economic şi în timp util.

În cazul managementului hotelier, indicatorii de performanță pot fi urmăriți din următoarele perspective:

  • Perspectiva Financiară
  • Perspectiva Clientului
  • Eficienţa per ansamblu
  • Perspectiva Personalului

Perspectiva financiară cuprinde costurile salariale, profitul anual al exploatării per cameră, costurile produselor alimentare ca procent din vânzările de produse alimentare, procentul creșterilor cu salariile, profitul obținut din organizarea de evenimente și altele.

Perspectiva clienților poate fi urmărită prin numărul de feedback-uri, numărul de reclamaţii primite, rata de răspuns, etc.

Eficiența poate fi mărită prin utilizarea unor parametri KPI cum ar fi gradul de ocupare a camerei, rata de conversie în vânzări a campaniilor de marketing, rezervările pe internet, etc.

În sfârşit, din perspectiva personalului eficiența poate fi îmbunătăţită prin urmărirea unor indicatori cum ar fi fluctuația personalului, competenţele acestuia, etc.

Obstacolele directe şi imediate întâmpinate în acest sector de activitate sunt legate de numărul tot mai mare de concurenţi, la care se adaugă cererile clienţilor care sunt din ce în ce mai specifice. Recrutarea şi instruirea personalului trebuie să devină astfel din ce în ce mai complexe, pentru ca gradul de competență al personalului să fie la înălţimea aşteptărilor clienţilor , determinând fidelizarea acestora. Proiectarea şi amestecul specificului local cu valorile culturale din alte zone ale lumii cu siguranță nu reprezintă un lucru ușor. Mai mult decât atât, în cadrul industriei hoteliere, pregătirea și urmărirea evoluției personalului necesită o atenție deosebită. Activitățile desfășurate de orice angajat trebuie să fie conform cu cultura organizațională a companiei în ceea ce privește relația cu clientul.

Prin KPI se asigură faptul că resursele utilizate, fie că este vorba de resurse umane, financiare sau în natură, sunt utilizate cu meticulozitate şi într-un mod profitabil. Aducerea la un stadiu de compatibilitate între obiectivele individuale şi cele organizaţionale este un alt domeniu, în care indicatorii de performanță își au rolul lor. Acești indicatori specifici, măsurabili, pe baza cărora se pot lua decizii și se poate acționa, sunt indicatorii de încredere ce trebuie consultanți atunci când subiectul este “măsurarea performanţei”. Odată ce au fost stabiliți o serie de indicatori, în funcţie de punctele forte şi cele slabe, oportunităţile şi ameninţările existente, aceștia trebuie urmăriți de către top management pentru a lua decizii în cunoştinţă de cauză și pentru a acționa astfel încât obiectivele pe termen scurt și lung să fie îndeplinite.

Pentru a rezuma, KPI sunt măsuri cuantificabile care vin în ajutorul managerilor atunci când este nevoie de un barometru care să calibreze performanțele organizaţionale. Cu indicatorii care urmăresc ca niște ochi de vulturi activitatea și direcția în care se mișcă organizația, eforturile depuse au mai multe şanse de a se transforma în rezultate favorabile. Pentru gestionarea unui hotel, indicatorii de performanță contribuie la convergenţa resurselor astfel încât acesta să se diferențieze față de concurență.